Știu că am spus că nu trebuie să te mai confund cu cel din visul meu, dar cum să fac asta când aveți același chip? Noaptea trecută am visat că ți-am prins mâna, iar tu nu ți-ai retras-o. Atingerea a fost atât de caldă... Degetele ni s-au împreunat încet și m-am uitat spre tine... Ochii îți sclipeau, iar buzele ți s-au arcuit într-un zâmbet. Nu-mi venea să cred. Continuam să zâmbesc și să te mângâi în palmă, de parcă mâinile noastre se găsiseră în sfârșit una pe cealaltă, după o îndelungată căutare, și nu se mai săturau să se atingă. Oare ce simțeam atunci se cheamă fericire? Dacă e așa, atunci aș vrea să rămân în visul ăsta și să nu mă mai trezesc. Uneori mă întreb de ce te plac atât de mult. Apoi îmi aduc aminte ce se spune despre dragoste... Că e oarbă. Adică, nici nu e nevoie de un motiv. Singurul lucru pe care pot să mi-l explic e cum a început. De ce mai continuă și azi... Nu știu. Probabil din inerție. Nu a acționat nicio forță din exterior, ca să îmi schimbe părerea despre tine....
Aș vrea să știu ce crezi despre mine. Sunt mai mult decât o fată în mulțime? Mi-e teamă să te întreb. Mi-e teamă să aflu răspunsul, deși îl intuiesc. Mi s-ar spulbera toate speranțele. Dar poate că am nevoie de asta, ca să mă eliberez de tine. N-ar fi mai bine? Spune-mi că îți sunt indiferentă. Sau rănește-mă mai tare. Spune-mi că nu te-ai putea uita vreodată la una ca mine. Poate atunci aș înțelege că nu am nicio șansă. Ei bine, nu mă așteptam să îmi "răspunzi" atât de repede. E destul de clar ce am văzut azi, nu-i așa? Nu interpretez greșit gândind că ai deja o prietenă? Nu... Nu cred că e o simplă coincidență să vă văd îmbrățișați tocmai acum. Presupun că asta nu a fost suficient, pentru că încă mă gândesc la tine. De ce nu poate inima mea să te uite? De ce nu înțelege că orice speranță e în zadar? Sau poate că eu sunt cea care ar trebui să o asculte. Să o înțeleagă... Are nevoie de iubire. A așteptat deja prea mult. Și totuși, de ce se agață cu atâta încăpățânare de tine...