În ultimele luni, spațiul public românesc a fost zguduit de tot mai multe știri despre violență, dintre care se remarcă în special cazurile de violență domestică și chiar femicid. Deși pare că aceste fapte devin din ce în ce mai frecvente, realitatea poate fi alta: nu neapărat violența a crescut, ci atenția noastră față de ea. Într-o societate în care astfel de crime erau cândva ascunse și ignorate, apariția lor în mass-media ar putea fi, de fapt, un semn al progresului – al recunoașterii unei suferințe vechi, dar tăcute. Și poate la fel de important ca expunerea acestor fapte este felul în care alegem să le interpretăm. Avem, așadar, un bun prilej pentru a ne evalua percepțiile și reacțiile. Odată cu mediatizarea acestor tragedii, apare și o divizare a opiniei publice: unii oameni condamnă criminalii cu o ură viscerală – cer pedepse, tortură, chiar moarte. Alții, dimpotrivă, pun sub semnul întrebării comportamentul victimei, insinuând că „trebuie să fi făcut ceva” ca să ajungă în acea...